Jurnalul unui bucureștean sentimental

Mă lovesc uneori, neașteptat, de o nostalgie pe care nu mi-o pot atribui permanent, ca pe o trăsătură de caracter. Nostalgia unui trecut în spațiul pe care îl definesc încă drept ”acasă”, a cărui complexitate se amplifică, prin retrospecție, cu sentimente amestecate, cu lipsuri și compensații, căldura aproape insuportabilă, urmată de cearșafuri răcoroase, seri când orașul începea să respire din nou după ce se închega cu greu din aerul clocotit, frigul și disperarea zilelor scurte de iarnă, cu bălțile murdare și degetele aspre ale gerului pe obraji.

Ceva lega la un loc toate astea, le dădea o coerență care aparținea unui alt nivel existanțial, ceva care transcendea confortul, realizarea profesională, simplitatea posibilă a unei vieți comode.

Și azi am găsit-o pe Alexandrina Hristov printre pagini decolorate de web, și m-am găsit iar pe străzi al căror nume le-am uitat, deși în minte le navighez cu siguranță, fără să greșesc, între puncte marcate adânc pe harta imaginară a Bucureștiului.  E o altă lume de amintiri Bucureștiul pe care mi-l evocă muzica ei, chiar dacă ea nu cântă despre București. O lume diferită de spațiul magic al Bacăului, de mult dispărut, de care nu mă leagă nici o sonoritate, cu excepția unei armonii fundamentale, de neauzit pentru orice altă pereche de urechi.

Dacă Bacăul meu mitic a murit, iar oasele i-au putrezit sub tălpile de ciment ale unui alt oraș, sortit de asemenea pierzaniei – dar a cărui trecere n-am să o jelesc – Bucureștiul, deși în permanentă schimbare, mi-e familiar, tocmai pentru că numai astfel l-am cunoscut, în schimbare permanentă, un ban care se rotește în aer, expunând la fiecare rotație completă o nouă față. În București nu mi-am lăsat rădăcini adânci, dar de colțurile lui prăfuite mi-am agățat de multe ori inima, uitând-o apoi, și sunt sigur că bucăți din ea încă ruginesc prin intersecții aglomerate, ascunse în văzul tuturor.

Și totuși nu cred că experiența fizică a revenirii în București mi-ar provoca un acces brusc de recunoaștere, de activare mnemonică, precum cel al lui Făt Frumos, ieșit din greșeală din Valea tinereții veșnice. Poate că exercițiul memoriei, cu avantajul clar al unei selecții favorabile, e cel mai potrivit mod de a mă regăsi acolo, printre stafiile bogat decorate ale propriei mele vieți. Poate că modul de a satisface dorul este să îl hrănești continuu, fără a-l ostoi, în fapt, niciodată. O dragoste (?) la distanță, neconsumată, ofering deliciul facil al închipuirii, în care obiectul dorinței, niciodată privit de aproape, rămâne etern perfect. Am să visez astfel Londra, poate, mult mai târziu. Ori am să o uit. Nu știu dacă nu am să fiu copleșit curând de ani, de procesul dureros al orbirii sufletului. Mi-s aripile grele.

Ne zbatem să ieșim din colivii, ne strivim piepturile de gratii, ne rupem unghiile în încuietori, și când ne găsim, într-un final, în văzduh, eliberați, ne întoarcem și ne sprijinim frunțile de pereții închisorii, suspinând. Dacă lupta s-a încheiat cu o victorie atât de mult așteptată și oarecum nesperată, ce ne mai rămâne de făcut decât să murim senili, bâlbâiți, visând la clipe de glorie, la momentele cele mai crâncene ale bătăliei, când am fost cu adevărat împliniți?

Printre fire de păr alb întrevăd, ca o speranță, o posibilitate nouă de a accesa spațiul vital al nostalgiei, dincolo de fereastra murdară a anilor trecuți, de nerecuperat. Poate că în fântâna seacă a sensibilității am să reușesc să torn mustul acru al regretelor noi, și astfel să continui să trăiesc la marginea mea, ca un cerșetor, în continuare.

Anunțuri

~ de nusitatu pe Iunie 30, 2012.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: