Il neige sur London

Prin aerul limpede al dimineții de sâmbătă, printre amanții care se plimbau prin piețe, au apărut pe nesimțite primele semne ale schimbării ce avea să vină. Amanții, însă, își continuau plimbările de debutanți, pierduți în lumea aceea fără timp, de neînțeles, care e dragostea dintre doi oameni străini.

La început a fost un val delicat de fragmente albe, aproape invizibile, care s-au întins precum o pânză de păianjen între copaci, statui și semafoare. Singurii care au remarcat debutul acesta neremarcabil au fost șoferii de autobuze, care împungeau aerul tare cu parbrize gigante, a căror transparență se pierdea pe nesimțite. Cât a durat toată această pregătire nimeni nu știe, tocmai din pricina discreției particulare a fenomenului, care nu s-a lăsat perceput complet până în ultima clipă, când norii s-au spart precum baloane de săpun și aerul s-a umplut de zbucium.

Dintr-o dată ne mișcam cu toții prin masa gelatinoasă a fulgilor, rotindu-ne fără țintă prin scuaruri, urcând în autobuze fără număr, scufundându-ne mereu mai adânc, beți de vârtejuri. Însă la fel de brusc precum se pornise, toată vânzoleala îngheță, lăsând fulgii suspendați în infinit, umplând marea fără fund a văzduhului. O tăcere grea, umedă, ne umplu plămânii și pentru o clipă sau pentru totdeauna lumea se opri cu un scrâșnet.

Nu era încă sfârșitul.

După tăcerea infinetizimală a ieșirii din timp Londra se aruncă brusc spre cer, un gigantic parbriz în relief, împungând văzduhul, precum Liege-ul lui Jacques Brel. Mișcarea era în același timp cădere și vârtej, astfel că fuioare lânoase de zăpadă se înșurubau fantastic în hornuri, inundând casele de dedesubt, aruncând voci de copii în urechile înfofolite ale adulților, pătrunzând înțepător printre genele despărțite de curiozitate, prin gurile căscate de emoție sau teamă.

Clopotele catredalei Sf Paul, smulse din țâțâni de gravitația delirantă, conduceau asaltul cerurilor pe care îl lansase orașul, mugind cântece de sezon. Londra ninge peste cer, în bucăți mari, dizolvându-se în valurile albe ale infinitului.

Anunțuri

~ de nusitatu pe Decembrie 18, 2010.

2 Răspunsuri to “Il neige sur London”

  1. Sper că scrii o carte despre toate astea, mon vieux.

  2. De scris, mon vieux, nu prea scriu. Da’ citesc una…:-)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: