De ce îmi place mie (adică iubesc) Franța – schiță madeliniană

Pentru că Picardia, rece, umedă și întunecată toamna, nu e totuși bântuită de spleen, ci de acordeoane.

Pentru că Prietenii Stupului (adică Les Amis de La Ruche) concertează manouche în baruri aglomerate prin Amiens.

Pentru că există întotdeauna un ultim concert, de despărțire, care ne umple de disperare.

Pentru că după concert toată lumea, da absolut TOATĂ lumea din bar iese afară la o țigară, cu beri cu tot.

AmisPentru că pe trotuar apare de nicăieri o fată nefirească, cu părul lung, răsucit la capete, care scoate dintr-o cutie veche o vioară și începe să cânte.

Pentru că tot de nicăieri (mă rog, tocmai ieșise din bar) apare Guillaume-au-Chapeau cu o chitară și începe și el, din senin, să cânte pe lângă fata cu vioara.

Pentru că Julien aduce un acordeon și altcineva un clarinet și toată strada sună de jazz țigănesc, barul se golește de tot și patronul și barmanii vin și cască mutre zâmbărețe și mașinile se opresc și cântă ochii negri și Les Tripletes de Cracovie și aici e viața doamnelor și domnilor…

 

Pentru că Toff are o grădină de legume pe o insulă în miezul unui lac și ne lasă să plantăm ceapă pentru la anul.

Pentru că tatăl lui Toff e belgian și are o berărie într-un sat francez unde vinde trei sute de feluri de bere plus berea și cidrul producție proprie. Degustăm bere precum vinul de degustă la mari podgorii. Aceasta e o bere albă, cu arome de ierburi. Berea aceasta este un soi foarte la modă în Europa, brună, aspră, tare. Etc etc…

Pentru că tatăl lui Toff, când nu vinde bere, face autostopul cu nevastă-sa în Bali.

Pentru că trebuie să conduc pe dreapta drumului și căruța mea are volanul tot pe dreapta și nici vorbă să mă grăbesc ori să depășesc camioane, timpul curge…Ba la sensuri giratorii se nasc mari furtuni decizionale, intru pe dreapta ori pe stânga, ați văzut vreunul indicatorul și cine mama măsii are prioritate…Din toată ciulamaua asta rămâne timp berechet să te uiți împrejur și să constați că nu e tot una continentul și cu insula.

Pentru că dormim într-o rulotă și dimineața facem yoga cu Patrick și după-amiaza jucăm tenis la dublu cu gagicile. Seara gătim varză călită cu cârnați și coacem pâine în stil indian și ne băgăm toți doișpe țigani mâinile în aceeași farfurie de tablă mare cât jumătate de masă și ne mai lingem și degetele.

Pentru că îmi dau seama că toate strădaniile mele îmi sunt de mai puțin folos decât mirosul unei dimineți de toamnă. Pentru că undeva, din senin, îmi amintesc să trăiesc într-o răsuflare, ca în toate diminețile de dinainte și de după timp.

Anunțuri

~ de nusitatu pe Octombrie 19, 2009.

7 răspunsuri to “De ce îmi place mie (adică iubesc) Franța – schiță madeliniană”

  1. Pai da, cum o fi si cand o fi sa fie? Ufffff…

  2. Hai că viu şi io. Nu ştiu exact când, dar sigur în câteva zile. Răcnesc tare, să se audă şi peste mânecă.

  3. Hauliu, mă duc să pun lemne pi foc să încingem nițel grinzile. La noapte dormim cu ferestrele deschise, să vă auzim…

  4. Leităr edit, mă prinsei cum se pun picturi în posturi măi, voiam doar să precizez că a fost într-adevăr și un clarinet acolo, nu îl confundai cu saxofonu, și același țigan o cântat la ambele.

  5. Vreau şi io Franţa din asta de-a ta. Unde e?

  6. Fratili mieu, e peste tot în mintea mea, dacă s-ar opri o clipă poate aș prinde-o de-un picior…

  7. Nu stiu cum reusesti sa testezi tot timpul cu diacritice.. de unde atata rabdare.. dar oricum felicitari!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: