Epitaful unei morți anunțate

Crima a fost săvârșită, fără îndoială, din necesitate. Un act de milă chiar, față de victimă, grav bolnavă de altfel, și față de protagoniștii doriți sau nu ai tragicului eveniment. Au fost voci care au lăudat inițiativa, voci care, mai mult, au numit nebunie amânarea actului până în momentul prezent, spunând că fapta ar fi trebuit să se petreacă acum câțiva ani pentru a nu-i expune inutil pe vecini la riscurile pe care inevitabil și le asumase proprietarul. Până la urmă, la capătul unei zile de muncă grea, de luptă chiar, cu topoare și ferăstraie, pe chipurile asudate luceau zâmbete iar pe asfaltul crăpat se întindeau umbrele tăiate în bucăți pe care le arunca sub soarele în asfințit trupul mutilat.

 

Au fost câțiva care au ascuns în ei o strângere grozavă de inimă și au cărat-o, cu prețul a câtorva ani buni din ceea ce numim obișnuit viață, adânc în noaptea care a urmat, trezindu-se în întuneric cu ochii în lacrimi și sfâșiindu-și pijamalele vechi, rufoase, încercând în zadar să umple cu urletele lor golul nefiresc care rămăsese în urmă, cuprinzând încet cerul în îmbrățișarea lui înghețată. Ăstora viața le închisese una din puținele șanse de a reveni într-o lume care ascundea o dată toate minunile posibilului. Brusc dezrădăcinați, dezancorați, frânghii de siguranță plesnind pretutindeni în jur, lespezi mari prăbușindu-se cu zgomot din cupola miraculoasă a nemuririi, se trezeau aruncați pe panta alunecoasă a planurilor sublunare, împinși de un momentum imperturbabil în cazanul acid al schimbării, al progresului, al istoriei.

 

Unii, aflați departe, peste mări și țări, neștiind ce se petrecea în miezul zbuciumat al primăverii în paradis, au simțit prea târziu unda violentă, țipătul cosmic al extincției și, neprotejați, nepregătiți, lipsiți de resurse secundare de vitalitate, au căzut brusc și irevocabil într-o catatonie absolută a simțurilor, uitând dintr-o dată să iubească, să dorească, să caute, să ceară, uitând, în final, cum să uite. Aceștia nu au mai găsit niciodată drumul înapoi, spre paradis, din simplul motiv enunțat mai sus că uitaseră să îl caute.

 

Și undeva, în toiul visului unui copil, într-o noapte geroasă de iarnă, într-o casă veche de chirpic, încălzită gros de o sobă de teracotă mai veche decât casa, în mirosul de lemn de brad și prăjituri cu gem și nuci, încolțiră pe neașteptate trei pui de copac. Precum în basme, cei trei crescură într-o noapte câți alții într-un veac și se îmbrățișară strâns, atât de strâns încât nu se mai putea spune cu certitudine dacă era un singur copac sau trei, deși copilul, el singur știa că erau trei, pentru că îi văzuse în noaptea de iarnă, în vis, încolțind, îmbățișându-se și crescând împreună, umbrind răcoros, mereu, un colț de curte cu asfaltul pleznit de atâta vară, lângă poarta grădinii, de unde începea deja să se strecoare un miros aburit de struguri.

 

Pe curând, prietene.

Anunțuri

~ de nusitatu pe Aprilie 14, 2009.

2 răspunsuri to “Epitaful unei morți anunțate”

  1. Tei, nuc?

    OffTopic
    Deci leapsa.
    http://madelin.wordpress.com/2009/04/15/cetitoarei-cu-perna-albastra-pisica-in-poala-si-lampadar/
    If you please.

  2. Cred ca pana la urma nu conteaza daca era un tei, un nuc sau vreun alt copac, sau trei copaci…Am sa pastrez secretul asta pana la vreo tarzie devirtualizare cand, in mijlocul unei conversatii despre cu totul altceva am sa ma ridic in picioare si am sa-l tip tare din toti rarunchii.

    Sarumana de leapsa. Am sa ma stradui sa ma conformez. Da’ cred ca tre sa ma duc sa citesc macar o carte sa am ce comenta…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: