Deism

Mi-L închipui pe Dumnezeu precum un bătrân care șade pe un trunchi prăvălit de eoni, căptușit cu mușchi, într-o pădure, în mijlocul unei insule care are drept coaste munți cu vîrfurile pierdute în nebuloasa Crab. Printre stâncile lor de cristal curg râuri de stele care se varsă toate într-un ocean neliniștit, populat de sirene monstruos de senzuale. Oceanul cu sirenele lui îi sunt necunoscute lui Dumnezeu, pentru că singurele Lui amintiri sunt trunchiul acoperit de mușchi si pădurea din jur. E mereu noapte în pădurea din mijlocul insulei lui Dumnezeu, o noapte sfâșiată doar de râurile de stele care curg din munți. Dumnezeu se înfioară sub lumina lor și își înfășoară mai strâns în jurul umerilor blana unui animal nemaivăzut, în mâini strânge un fluier cioplit din speranțele Lui înșelate și cântă sub noaptea cosmică, precum un copil, o melodie pe care nu o aude. Cântecul se înfășoară și el mai strâns în jurul umerilor Lui și, îmbibat de căldura trupului Lui și înșelat de nepăsarea Lui se risipește în noapte, purtat de vânturile de neutroni, se lovește de stâncile de gaz înghețat și se strecoară prin crăpături pe care nici măcar ochii lui Dumnezeu nu le pot desluși. Scăpate din aerul înghețat al nopții de deasupra insulei notele se descompun, se aliniază aleator și valurile de vânt sărat de deasupra mării le amestecă în compoziții solemne uneori, crude alteori, compunând și desființând, ritmic, Creația.

Anunțuri

~ de nusitatu pe Aprilie 5, 2009.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: