Jurnalul unui Vampir sentimental (II)

Fiecare dimineaţă o jertfesc lacrimilor mele. Fiecare noapte o jertfesc lacrimilor ei. Adorm plângând pe umerii ei, pe pieptul ei, pe braţele ei. Lacrimile mi se amestecă, pe rând, cu pielea ei schimbătoare, brună, albă, pistruiată, luminoasă sau întunecată, cu pielea moale a gâtului, cu pielea umedă a pleoapelor, cu pielea fermă a coapselor, aceeaşi piele prin care încerc noapte de noapte să trec, să pătrund, să mă dizolv, să devin unul sau una cu ea, să găsesc golul în care nu reuşesc să cad, să mă pierd, să mor…Nu reuşesc să o desprind din pâcla amintirii.

Când deschid ochii ea nu mai e acolo. Nici ea, nici eu nu mai suntem acolo, ceea ce ne unea se sparge, lacrimile mi s-au uscat pe pielea ei, lacrimi trădătoare, lacrimi nestatornice, trecătoare ca toate celelalte din viaţa de dinainte. Nu ştiu dacă în viaţa mea cea veche ea a existat sau dacă e doar mintea mea cea nouă cea care mi-o toarnă în simţuri obtuze, deformate, monstruoase. Îmi place să cred că odinioară îmi păstra lacrimile mereu proaspete în căuşul palmelor, că durerile mele le împărţeam cu ea, dureri dulci, coborări în nervi şi în unghii. Durerea mea de acum n-aş putea să o împart cu nimeni, ea e dorul meu, mult aşteptata mea moarte, sânge care se usucă încet pe pereţii inimii mele reci.

Lacrimile mele zgârie uneori lungi dâre de culoare pe degete, pe pleoape, pe paginile cărţilor, pe catifeaua grea a draperiilor pătate de lumina şovăitoare a lumânărilor. Lacrimile mele sfârâie acid când întâlnesc razele soarelui, fratele meu vitreg. Săgeţile lui mă otrăvesc fără să mă ucidă, prelungind până la disperare agonia lentă, descompunerea, alungându-mă din moarte aşa cum mă alungă amintirea ei din viaţă.

Anunțuri

~ de nusitatu pe Mai 4, 2008.

4 răspunsuri to “Jurnalul unui Vampir sentimental (II)”

  1. Lămurire : Această însemnare a fost descoperită, cum deseori se întâmplă, întâmplător, în cursul unor lucrări de restaurare desfăşurate într-o clădire colonială construită deasupra unui zid incaş din Cusco. Nu poate fi stabilită cu certitudine nici o legătură între ea şi Jurnalul mai vechi reprodus altundeva. Motivul alăturării lor este un fir fundamental sentimental care pare să traverseze epoca incertă care le desparte. Orice investigaţie asupra originii acestui document s-a lovit de teama superstiţioasă a localnicilor care au găsit chiar modul de a sustrage însemnarea şi de a o distruge, nu înainte ca un modest funcţionar de la primărie să o fi copiat în caietul lui. Acest caiet, cu file galbene, poate fi văzut încă la MUSEO HISTORICO REGIONAL del CUSCO, din păcate deschis la o cu totul altă pagină.

  2. de ce nu recunosti, dom’le?

  3. Ce să recunosc Livia? Vai ce rău e când pleacă omul din bătătură şi lasă întrebările fără răspuns. Îmi cer scuze şi aştept clarificarea ca să pot clarifica la rândul meu. 😛

  4. nu prea stiu sa formulez ce anume… sau poate e de neformulat. sau poate aberez, doar.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: