Un vis (II)

Sa o privesti pe Penelopa visand te poate duce in pragul nebuniei. Sa dormi langa Penelopa e o nebunie desavarsita, totala, pentru ca atunci, lipsit de scutul dur al constientei, nu poti sa rezisti invaziei tulburatoare a viselor Penelopei in propriul suflet adormit. Visul Penelopei coboara ca o furtuna, sau poate ca o apa mare si involburata hranita de descompunerea fulgeratoare a ghetarilor de pe varfurile Sierrei. Visul Penelopei inghite si hraneste, umple porturile inconstientului, rastoarna barcile acceptabilului si arunca pe uscat calmari giganti.

Penelopa viseaza. E intr-un cort, in mijlocul unui atelier de Teatru al Celor Oprimati. Cortul e pe o pajiste, langa un lac, pe cat de limpede pe atat de adanc. nusitatu a plecat sa inoate in apa limpede si rece a lacului, Penelopa iesita din cort il vede undeva, departe de mal, dand lenes din maini. Prin oglinda de lumina a apei se vad omizi gigantice care onduleaza si ele lent, starnind valuri cu fiecare miscare a corpurilor viu colorate in portocaliu si verde. Penelopa e ingrijorata. Se teme ca nusitatu nu va mai reveni niciodata pe mal, ca il vor inghiti omizile.

Visul ei mi se strecoara pe sub pleoape si ma transporta lent la inceput, din ce in ce mai rapid apoi pana ce culorile se amesteca in rotirea lor fulguranta inainte ca totul sa se opreasca brusc sub lentila imensa a unui cer cunoscut. Peste apa lacului cel limpede se arcuieste un podet de lemn. Penelopa e undeva langa un mal, privind lung spre nusitatu. Acesta din urma, sprijinit de balustrada podetului de lemn, vede cum din apa iese spatele paros, albastru si argintiu al unei omizi submarine. Paseste usor pe ea si incepe sa se plimbe, calcand la fiecare pas pe inele noi pe care omida binevoitoare le ridica din apa pentru a-l calauzi. nusitatu merge, cazut pe ganduri precum Penelopa pe spatele Ingerului, timp de trei zile. Isi da apoi seama ca omida nu s-a miscat deloc, ca isi ridica doar noi si noi inele la suprafata, mereu altele. Dupa o saptamana hotaraste ca omida nu are sfarsit, precum e nesfarsita si apa limpede si rece a lacului. Dupa un an isi da seama ca s-a inselat pe jumatate. Omida se sfarseste acolo unde incepe, langa podetul de lemn, privegheata de la o distanta oarecare de Penelopa. nusitatu da sa incerce cu degetele piciorului, care ies prin pielea uzata a ghetei, apa lacului. In loc de apa – solzi moi, culoare de catifea. Omida nu mai e omida. Aripile care i-au crescut umplu apa fara sfarsit.

Anunțuri

~ de nusitatu pe Aprilie 5, 2008.

6 răspunsuri to “Un vis (II)”

  1. la multi ani, astazi, pentru tine si toti ai tai!

    (visatii mei nomazi) 🙂

  2. la multi ani, astazi, pentru tine si toti ai tai!

    (visatii mei nomazi) 🙂

  3. La multi ani tuturor nomazilor treziti tarziu pe langa taciunii noptilor trecute. Pentru tigani fiecare zi e ziua lor si ziua alor lor, gospodine, mahalagii si altii ca ei. La multi ani si matale sarumainile si manusitele.

  4. din comment-urile astea io am inteles ca 8 apr e ziua internationala a nomazilor? e corect?

  5. Pi da. Ie-te:
    http://www.rroma.eu/

  6. Nu toţi nomazii e ţigani da’ toţi ţiganii e nomazi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: