Necesitatea indiferenţei

A fost o dată ca niciodată o ţară în care oamenii învăţau de mici să iubească doar pe jumătate. Motivul înjumătăţirii sentimentului nu se cunoştea şi deşi nu existau argumente politice, ştiinţifice, teologice pentru a-l susţine era luat ca atare faptul că nimeni niciodată nu putea iubi complet şi exhaustiv fără a nega instantaneu toată creaţia. În afară de ţigani, desigur, dar ei nu făceau parte din creaţie.
În ţara cu pricina se dezvoltaseră o sumedenie de teorii legate de semi-sentiment, care de fapt nu căutau să explice bizara alegere de a iubi pe jumătate, ci doar să o stabilească precum un fapt fundamental, cu argumente din cele mai variate şi mai greu de digerat pe care nimeni nu le contesta, ba mai mult, le repetau cu toţii seara înainte de culcare, ca pe o rugăciune.
Toate aceste teorii plecau de la o realitate istorică. Cu mult, mult timp în urmă strămoşii acestor oameni, iubitori şi ei tot pe jumătate, s-au văzut puşi în situaţia de a alege între a iubi pe toată lumea, fiecare individ din viaţa lor, pe jumătate sau a iubi jumătate din oamenii cu pricina. Şi cum nu aveau noţiuni elementare de calcul matematic al proporţiilor şi ponderilor, au ales a doua variantă, mai simplă şi mai uşor de pus în practică. Pentru ei (şi pentru cei ce le-au urmat), din acel moment, lumea s-a crăpat pe o linie aproximativă şi tremurată (nici instrumente precise de tăiere nu aveau) precum un pepene prea copt. O jumătate era zemoasă, dulce, parfumată, cu sâmburi mici şi moi care gâdilau plăcut limbile sufletelor. Cealaltă jumătate, palidă, uscată, fără gust, a căzut cu un zgomot sec în afara interesului colectiv dar nu a putut fi îndepărtată din meniu. Fără să ştie, în încercarea lor de a defini limitele iubirii, strămoşii inventaseră indiferenţa.
De partea mesei pe care aterizase jumătatea plină de savoare strămoşii au pus oamenii pe care îi iubeau, depozitarii tuturor speranţelor şi uneori, inevitabil, călăii aceloraşi speranţe. De partea cealaltă, oamenii care le deveniseră indiferenţi, ştiut fiind de atunci încoace că nu ura e opusul dragostei, ci mai degrabă indiferenţa, în care se strecoară din când în când bucăţi mai mici sau mai mari de răutate, desprinse de pe tavanul peşterii în care zac dorinţele noastre cele mai ascunse şi unde răutatea se adună, cu anii, precum igrasia, la unii mai repede, la alţii mai încet, după cât de mult aeriseşte fiecare amintita peşteră.

Anunțuri

~ de nusitatu pe Martie 12, 2008.

3 răspunsuri to “Necesitatea indiferenţei”

  1. Mi-ai făcut praf constanta cosmologică 😀

  2. Păi io zic că nu. Tot ce se petrece mai sus precede definirea constantei cosmologice care e componentă intrinsecă a jumătăţii savuroase. Ar fi interesant de văzut dacă nu are şi indiferenţa o componentă intrinsecă provocatoare de căderi unul spre celălalt. Această anti-constantă ar putea fi la originea capacităţii de a scoate din indiferenţă un chip pe care îl plasăm apoi pe orbita precară a iubirii, destabilizată de constanta cosmologică.

  3. Vaaaaai, Vlad, abia acum, recitind postul de pe blogul tău, pe care îl pierdusem printre amintiri (din cauza limitării numărului de commenturi afişate pe prima pagină), mi-am dat seama ce voiai să zici cu praful constantei. Da să ştii că la momentul când am scris povestea asta uitasem complet de argumentul tău. Altfel nu m-aş fi încumetat să fiu aşa categoric în a defini indiferenţa ca opusul dragostei. Cred că jumătăţile sunt mai multe şi suprapuse şi că totuşi de partea cealaltă a mesei trebuie sa existe ceva, dacă nu opus, măcar diferit. Ceva-ul ăla necesar pentru coerenţa lumii a devenit brusc inefabil. Am să mă închid gol de speranţe în laborator să văd dacă descopăr ceva.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: