(Sun)Day on Earth

Lumea şi-a regăsit neliniştile scufundate în iarna trecută, ultima iarnă a vieţilor noastre trecute. În Polonia vântul smulge cu nepăsare copacii din pământul cimitirelor, trezind cu zgomot marea oaste adormită sub praful altor ochi. Oamenii îşi găsesc morţii aşteptându-i la porţi, întinşi în iarba nouă, respirând aerul rar, mestecând melancolici crengi pline de muguri.
În Rahova cerul s-a umplut de meduze care ondulează uşor tentacule de celofan navigând discret vântul călduţ din nord. Ochii tuturor au încremenit îndreptaţi în sus, spre migraţia asta neobişnuită. Vânători de senzaţii se întrec în a trage cu praştia mirării în blândele lighioane care se înmulţesc văzând cu ochii pe măsură ce alte şi alte pungi de plastic ies din non-stopurile înşirate de-a lungul străzii Sebastian şi îşi încep lungul drum al eternităţii lor indestructibile.
În Anzi, copiii celor zece triburi pierdute ale lui Israel împletesc voioşi cunune de Paragynoxys regis şi îşi povestesc unul altuia sfârşitul lumii. Vigoniile îi privesc cu îngăduinţă şi nu spun nimic să nu le strice surpriza. Dar ele ştiu că lumea asta nu are sfârşit şi nici început, ele ştiu pentru că erau de faţă când s-au scris primele versuri din Angeles-ul lui Elliot Smith, cu milioane de ani înainte de faimoasa migraţie a pungilor de plastic din Rahova . Vigoniile, ca şi pungile de plastic, sunt indestructibile.
Pe peronul memoriei, aştept trenul vieţii. Mi-aş dori să nu fiu singur aici, printre meduze. Pentru cine vrea, e loc destul lângă mine. Şi avem mult de aşteptat, timp destul să ne povestim sfârşitul lumii.

Anunțuri

~ de nusitatu pe Martie 2, 2008.

4 răspunsuri to “(Sun)Day on Earth”

  1. io cred că meduzele iubesc în spirală. povestim și despre asta, că la cum sună trebuie să fie despre sfârșit.

  2. Păi da, cred că ai dreptate în general cu dragostea care e spiralată la toate încrengăturile. Şi dragostea, ca şi timpul, e nesfârşită şi tentaculară. E greu de navigat în curentul ei, mişcarea de rotaţie anihilează iniţiativele şi paralizează voinţa. Meduzele, mai înţelepte decât alte nevertebrate, au învăţat să se lase purtate de dragoste fără să opună rezistenţă.

  3. fara sa opuna rezistenta… da, ca 1 refren.

  4. 🙂 Care refren? Poate că în refrenul cu pricina, în muzica meduzelor, e secretul abandonului către amor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: