Comentarii pentru Lituma în Bucureşti

Comentariu la De ce îmi place mie (adică iubesc) Franța – schiță madeliniană de către nusitatu

nusitatu — Wed, 28 Oct 2009 21:11:58 +0000

Leităr edit, mă prinsei cum se pun picturi în posturi măi, voiam doar să precizez că a fost într-adevăr și un clarinet acolo, nu îl confundai cu saxofonu, și același țigan o cântat la ambele.

Comentariu la De ce îmi place mie (adică iubesc) Franța – schiță madeliniană de către nusitatu

nusitatu — Wed, 28 Oct 2009 09:10:09 +0000

Hauliu, mă duc să pun lemne pi foc să încingem nițel grinzile. La noapte dormim cu ferestrele deschise, să vă auzim…

Comentariu la De ce îmi place mie (adică iubesc) Franța – schiță madeliniană de către Mahalagiu

Mahalagiu — Wed, 28 Oct 2009 05:26:09 +0000

Hai că viu şi io. Nu ştiu exact când, dar sigur în câteva zile. Răcnesc tare, să se audă şi peste mânecă.

Comentariu la De ce îmi place mie (adică iubesc) Franța – schiță madeliniană de către madelin

madelin — Thu, 22 Oct 2009 08:25:54 +0000

Pai da, cum o fi si cand o fi sa fie? Ufffff…

Comentariu la Jurnalul unui scriitor sentimental de către nusitatu

nusitatu — Fri, 24 Jul 2009 17:28:28 +0000

Dragă Mihnea, mulțumim pentru apreciere. M-am rătăcit și eu o vreme printre vise. Moldova m-a trimis din nou acasă, la locul unde mi-am pus prima oară roți pe osii. Explorarea, însă, de-abia începe. Sunt nițel copleșit…

Comentariu la Jurnalul unui scriitor sentimental de către Mihnea-Dimitrie Calin

Mihnea-Dimitrie Calin — Fri, 24 Jul 2009 10:10:33 +0000

Intr-adevar, lumea se desfata gol in prezenta maestrului tradat de vremea si de spatiul lasat liber intre cuvinte… pierdut alaturi de persoana iubita, isi ridica singur templul si asteapta ofranda care nu mai vine. Caci zeii nu se formeaza niciodata decat in singuratatea unei impreunari nedistincte. Patima lor ar striga la cer daca ar exista un cer care s-o auda. La capatul tuturor lucrurilor, ratacind prin zari, incercam sa ne recompunem prin ceea ce am pierdut. Dar orice iesire din apa este dureroasa si cruda… si totusi prin dragostea de sine lasam vesnic a ne cadea o petala, macar de ar exista celalalt care sa o ridice…
Felicitari pentru ceea ce scrii. Te-am adaugat la blogroll.

Comentariu la Jurnalul unui scriitor sentimental de către nusitatu

nusitatu — Mon, 20 Jul 2009 22:08:44 +0000

Dragă stimabile, sărumâna, io, să-mi fie cu iertare, nu știu ce e aia link-exchange. Dar dacă e ce crez io, apoi nu știu dacă merită să investiți memorie în blogulețul ăsta țigănesc, și-așa, numa tuciurii dau târcoale pe aici. A, și mi-e groază să iau vreo atitudine…

Și dădui să clichez și io la matale în ogradă da nu reușii să citesc decât despre ceva cu voturi, care toată lumea știe că noi țiganii nu votează nene că uite așa că nu ne pasă nouă de politică, noi cu caii și cu țigăncile noastre ne trecem vremea și nici buletine n-avem.

Comentariu la Jurnalul unui scriitor sentimental de către Râzi Mă

Râzi Mă — Sat, 18 Jul 2009 21:43:23 +0000

Salut, ce zici ma ajuti si pe mine printr-un link exchange ?:)

Comentariu la Jurnalul unui Vampir sentimental de către nusitatu

nusitatu — Thu, 16 Jul 2009 20:43:24 +0000

Dragă Emmyema, mulțumim noi de vizită. Noaptea are viața ei și e o viață greu de descris în limbajul clar, precis și tocmai de aceea limitat al zilei. Mai vă așteptăm. Cu sau fără make-up…

Comentariu la Din praf… de către Emmyema

Emmyema — Thu, 09 Jul 2009 17:20:01 +0000

Mie nu mi-au placut papusile de mica….
De fapt jucariile de fel…doar pe una am iubit-o,doar una mi-a fost alaturi…si ea,asemeni Roxanei a avut o viata scurta si grea!a ajuns in mainile mele…acum cativa ani,intr-o noapte de Craciun,cand inca imi mai puteam creea frumoasa iluzie ca Mos Craciun e adevarat!Ah si am iubit-o…..cred ca a fost prima mea iubire,dupa tata….
Mi-a fost prietena,copila,mi-a dat chiar si sfaturi….era mereu cu mine,dar nu dormeam cu ea….o tineam in brate strans,oriunde mergeam dar lumea nu radea!Craciunita o chema,nume banal….din copilaria ce inca nu s-a sfarsit pentru mine…sper…
Apoi si eu ca si tine,rauvoitoare poate …….din pricina dragostei patimase ce i-o purtam odata am strans-o un pic,doar un pic prea tare….si a ramas fara cap….Mama nu a cusut-o….mi-a “aruncat-o”!nu tin minte sa fi plans atunci.,dar plang acum…
Si apoi,dupa ani..nu multi vreo doi,dar mie imi pare enorm…am gasit-o….intr-o camera a buncii…..era acolo…cu capul rupt…parca imi zambea,ce frumoasa era!Dar sentimentele mele se schimbasera,nu o mai iubeam!Acum nu mai stiu unde si daca mai e!Dar e mai frumos asa…ramane amintirea si un mic regret…pentru pierderea copilului meu!